HABACUC SAU AVACUM
Prorocia descoperită prorocului Habacuc.
Până când voi striga către Tine, Doamne, fără* s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?
Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.
„Aruncaţi-vă ochii* printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, voi ridica pe haldeeni* – popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări, ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui.
El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi ies dreptul şi mărirea lui.
Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte şi strânge prinşi de război ca nisipul.
Îşi bate joc de împăraţi, şi voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădeşte pământ şi le ia.
Apoi aprinderea i se îndoieşte, întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea* lui o ia ca dumnezeu al lui!”
Doamne, nu eşti Tu* din veşnicie Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale**; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân?
De aceea aduce jertfe* mrejei sale, aduce tămâie năvodului său, căci lor le datorează partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!
Pentru aceasta îşi va goli el întruna mreaja şi va înjunghia fără milă pe neamuri?