HABACUC SAU AVACUM
Prorocia descoperită prorocului Habacuc.
Până când voi striga către Tine, Doamne, fără* s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor?
Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă.
„Aruncați-vă ochii* printre neamuri și priviți, uimiți-vă și îngroziți-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-ați crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, voi ridica pe haldeeni* – popor turbat și iute, care străbate întinderi mari de țări, ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui.
El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui.
Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte și strânge prinși de război ca nisipul.
Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădește pământ și le ia.
Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea* lui o ia ca dumnezeu al lui!”
Doamne, nu ești Tu* din veșnicie Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale**; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
Vei face Tu omului ca peștilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân?
De aceea aduce jertfe* mrejei sale, aduce tămâie năvodului său, căci lor le datorează partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase!
Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja și va înjunghia fără milă pe neamuri?