Iacov^*, rob^** al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele^† douăsprezece seminții care^†† sunt împrăștiate: Sănătate!

Frații mei, să^* priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite^** încercări,

ca unii care știți^* că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.

Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.

Dacă^* vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o^** ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi^† va fi dată.

Dar^* s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.

Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,

căci este un om^* nehotărât și nestatornic în toate căile sale.

Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui.

Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci^* va trece ca floarea ierbii.

Răsare soarele cu căldura lui arzătoare și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere – așa se va veșteji bogatul în umbletele lui.

Ferice^* de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa^** vieții pe care^† a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni.

Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.

Apoi pofta^*, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce^** moartea.

Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați:

orice^* ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în^** care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

El^*, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca^** să fim un fel de pârgă^† a făpturilor Lui.

Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să^* fie grabnic la ascultare, încet^** la vorbire, zăbavnic la mânie^†,

căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.

De aceea lepădați^* orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care^** vă poate mântui sufletele.

Fiți împlinitori^* ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.

Căci, dacă^* ascultă cineva Cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă

și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.

Dar cine^* își va adânci privirile în legea^** desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi^† fericit în lucrarea lui.

Dacă crede cineva că este religios și nu-și^* înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să^* cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și^** să ne păzim neîntinați de lume.