Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel!

Aşa vorbeşte Domnul: „Nu^* vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.

Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie^* un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea;

îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc^* cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.

Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi şi nu^* vorbesc; sunt duşi^** de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun^† rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.”

Niciunul nu este ca Tine^*, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.

Cine^* să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama, căci între^** toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.

Toţi, laolaltă, sunt proşti^* şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn!

Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur^* din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate^** de meşteri iscusiţi.

Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu^* viu şi un Împărat^** veşnic. Pământul tremură de mânia Lui şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.

Aşa să le vorbiţi: „Dumnezeii^* care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri^** de pe pământ şi de sub ceruri.”

Dar El a făcut^* pământul prin puterea Lui, a întemeiat^** lumea prin înţelepciunea Lui, a întins^† cerurile prin priceperea Lui.

La tunetul^* Lui, urlă apele în ceruri; El ridică^** norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.

Atunci^* se arată omul cât este de prost^** cu ştiinţa lui şi orice argintar^† rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit, căci idolii^†† lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei;

sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri^* când va veni pedeapsa.

Dar Cel ce este partea^* lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel^** este seminţia moştenirii Lui – Domnul oştirilor este Numele^† Lui.

Ia din ţară legătura^* cu ce este al tău, tu, care eşti în strâmtorare!

Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, de data aceasta voi arunca^* departe pe locuitorii ţării. Îi voi strânge de aproape, ca^** să simtă.”

„Vai de^* mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: ‘O nenorocire^** a dat peste mine^† şi o voi suferi!’

Cortul^* îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!”

Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propăşit şi li se risipesc toate turmele.

Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte^* să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină^** de şacali.

Ştiu, Doamne, că soarta omului^* nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă.

Pedepseşte-mă, Doamne^*, dar cu măsură, şi nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti!

Varsă-Ţi^* urgia peste neamurile care^** nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă^† pe Iacov, îl înghit, îl topesc şi-i pustiesc locuinţa.