Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
„Iuda jelește, cetățile* lui sunt pustiite, triste, posomorâte** și strigătele Ierusalimului se† înalță.
Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă și se întorc cu vasele goale: rușinați* și roșiți, își** acoperă capul.
Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață.
Tu, care ești nădejdea* lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea?
De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care* nu ne poate ajuta? Și totuși Tu ești în mijlocul** nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!
Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place* să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Își aduce** aminte de nelegiuirile lor și le pedepsește păcatele!”
Și Domnul mi-a zis: „Nu mijloci* pentru poporul acesta!
Căci, chiar dacă vor* posti, tot nu le voi asculta rugăciunile și chiar dacă vor aduce** arderi-de-tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc† cu sabia, cu foametea și cu ciuma.”
Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc* minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am** trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.
De aceea așa vorbește Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuși în Numele Meu și* zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta’: ‘Prorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete!
Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape*, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.’
Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi* ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara**, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
Ai lepădat* Tu de tot pe Iuda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că** nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam† nădejde de pace, și nu vine nimic bun; așteptam o vreme de vindecare, și nu-i decât groază!
Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita*, nu rupe legământul Tău cu noi!
Este* oare printre idolii** neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai† Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!