Paşhur, fiul lui Imer^*, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.

Şi Paşhur a lovit pe prorocul Ieremia şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).

Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.

Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da^* în mâinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.

Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai prorocit^* minciuni.’”

M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai^* fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs^**, toată lumea îşi bate joc de mine.

Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să^* strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui”, iată că în inima mea este ca un foc^* mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu^** pot.

Căci aud^* vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. „Învinuiţi-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace^** cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!”

Dar Domnul^* este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor^** birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă; de o veşnică ruşine^†, care nu se va uita!

Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel^* neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă^** să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.

Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte^* sufletul celui nenorocit din mâna celor răi.

Blestemată^* să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată!

Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească”, şi l-a umplut de bucurie cu ea!

Omul acela să ajungă precum cetăţile pe care le-a nimicit^* Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa^** şi strigăte de război la amiază!

De ce n-am fost^* omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine?

Pentru ce am ieşit^* din pântecele mamei ca să văd^** numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?