Pașhur, fiul lui Imer^*, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.

Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părțile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părțile).

Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia.

Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da^* în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon.

Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit^* minciuni.’”

M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai^* fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs^**, toată lumea își bate joc de mine.

Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să^* strig: „Silnicie și apăsare!” Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua.

Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui”, iată că în inima mea este ca un foc^* mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu^** pot.

Căci aud^* vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Învinuiți-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace^** cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!”

Dar Domnul^* este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor^** birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință; de o veșnică rușine^†, care nu se va uita!

Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel^* neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă^** să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina.

Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește^* sufletul celui nenorocit din mâna celor răi.

Blestemată^* să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată!

Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s-a născut un copil de parte bărbătească”, și l-a umplut de bucurie cu ea!

Omul acela să ajungă precum cetățile pe care le-a nimicit^* Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața^** și strigăte de război la amiază!

De ce n-am fost^* omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine?

Pentru ce am ieșit^* din pântecele mamei ca să văd^** numai suferință și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine?