Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului şi a Templului
La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului:
„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Stai în curtea* Casei Domnului şi spune acelora care vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele** pe care-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa† niciun cuvânt din ele.
Poate* că vor asculta şi se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi** de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.’
Să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă nu* Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte;
dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei proroci pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis* dis-de-dimineaţă şi pe care nu i-aţi ascultat,
atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo* şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem** pentru toate neamurile pământului.»’”
Preoţii, prorocii şi tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.
Şi, când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, prorocii şi tot poporul au pus mâna pe el şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!
Pentru ce proroceşti în Numele Domnului şi zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori’?” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.
Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.
Atunci, preoţii şi prorocii au vorbit căpeteniilor şi întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci* a prorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!”
Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia şi împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe care le-aţi auzit voi.
Acum îndreptaţi-vă* căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru şi Domnul Se va căi** de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!
Cât despre mine, iată-mă* în mâinile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept!
Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!”
Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!”
Şi unii din bătrânii ţării s-au sculat* şi au zis întregii adunări a poporului:
„Mica* din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sionul** va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre şi muntele Casei Domnului, o înălţime acoperită cu păduri.»’
L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut* Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci, Domnul S-a căit** de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi† să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?”
(A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia.
Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui şi toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit şi s-a dus în Egipt.
Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt, şi anume pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.
Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)
Totuşi mâna* lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.