26/52
Text:

Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului și a Templului

1

La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului:

2

„Așa vorbește Domnul: ‘Stai în curtea* Casei Domnului și spune acelora care vin din toate cetățile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele** pe care-ți poruncesc să li le spui; nu lăsa† niciun cuvânt din ele.

3

Poate* că vor asculta și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi** de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutății faptelor lor.’

4

Să le spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Dacă nu* Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte;

5

dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei proroci pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis* dis-de-dimineață și pe care nu i-ați ascultat,

6

atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo* și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem** pentru toate neamurile pământului.»’”

7

Preoții, prorocii și tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.

8

Și, când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoții, prorocii și tot poporul au pus mâna pe el și au zis: „Trebuie să mori negreșit!

9

Pentru ce prorocești în Numele Domnului și zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori’?” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.

10

Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului și au șezut la intrarea porții celei noi a Casei Domnului.

11

Atunci, preoții și prorocii au vorbit căpeteniilor și întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci* a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi înșivă cu urechile voastre!”

12

Ieremia a zis tuturor căpeteniilor și întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit voi.

13

Acum îndreptați-vă* căile și faptele, ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru și Domnul Se va căi** de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!

14

Cât despre mine, iată-mă* în mâinile voastre; faceți-mi ce vi se va părea că este bine și drept!

15

Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!”

16

Căpeteniile și tot poporul au zis preoților și prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!”

17

Și unii din bătrânii țării s-au sculat* și au zis întregii adunări a poporului:

18

„Mica* din Moreșet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sionul** va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Casei Domnului, o înălțime acoperită cu păduri.»’

19

L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut* Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci, Domnul S-a căit** de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi† să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?”

20

(A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia tocmai aceleași lucruri ca Ieremia.

21

Împăratul Ioiachim, toți vitejii lui și toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, și împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înștiințat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit și s-a dus în Egipt.

22

Împăratul Ioiachim a trimis niște oameni în Egipt, și anume pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el în Egipt.

23

Aceștia au scos din Egipt pe Urie și l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia și i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)

24

Totuși mâna* lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, și el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Capitol 26 din 52
Folosește săgețile ← → pentru navigare