3/52
Text:

1

El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce* bărbatul acesta la ea?’ N-ar fi chiar şi ţara** aceea spurcată? Şi tu ai curvit cu mulţi ibovnici, şi sㆆ te întorci iarăşi la Mine?”, zice Domnul.

2

„Ridică-ţi ochii spre înălţimi* şi priveşte. Unde n-ai curvit? Te ţineai** la drumuri, ca arabul în pustie, şi ai spurcat ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta!

3

Măcar că ploile au fost oprite* şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă** şi n-ai vrut să ai ruşine!

4

Acum – nu-i aşa? – strigi la Mine: ‘Tată! Tu ai fost* Prietenul tinereţii** mele!

5

Îşi va ţine El mânia* pe vecie? O va păstra El totdeauna?’ Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!”

Îndemnuri la pocăinţă

6

Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa* Israel? S-a dus** pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo.

7

Eu ziceam că, după ce a făcut* toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora** ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta.

8

Şi, cu toate că a* văzut că M-am despărţit** de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel.

9

Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat* ţara, a preacurvit cu piatra** şi lemnul.

10

Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima* ei, ci cu prefăcătorie”, zice Domnul.

11

Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana* Iuda.

12

Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte* şi zi: ‘Întoarce-te, necredincioasă Israel’, zice Domnul. ‘Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt** milostiv’, zice Domnul, ‘şi nu ţin mânie pe vecie.

13

Recunoaşte-ţi* numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat** încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac†† verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu’, zice Domnul.

14

Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi”, zice Domnul, „căci* Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul** dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi, în Sion.

15

Vă voi da păstori* după inima Mea şi vă vor paşte** cu pricepere şi cu înţelepciune.

16

Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea”, zice Domnul, „nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului şi nu-i va mai veni nimănui* în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul.

17

În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în* Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.

18

În zilele acelea, casa* lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte** în ţara pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri.

19

Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută*, o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată**!’ şi nu te vei mai abate de la Mine.

20

Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi* voi, casa lui Israel”, zice Domnul.

21

Un vuiet se aude pe înălţimi*: sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.

22

„Întoarceţi-vă*, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta** abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.

23

În adevăr*, zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în** Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.

24

Idolii, dimpotrivă*, au mâncat rodul muncii părinţilor noştri din tinereţea noastră: oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.

25

Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit* împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat** glasul Domnului Dumnezeului nostru.”

Capitol 3 din 52
Folosește săgețile ← → pentru navigare