Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, întrebați și căutați* în piețe, dacă se găsește un om, dacă** este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se țină de adevăr, și voi ierta† Ierusalimul.
Doamne, nu văd ochii Tăi* adevărul? Tu-i lovești**, și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învățătură; iau o înfățișare mai tare decât stânca, nu vor† să se întoarcă la Tine.
„Cum să te iert?”, zice Domnul. „Copiii tăi M-au părăsit și jură* pe dumnezei care** n-au ființă. Și, după ce le-am primit† jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei!
Ca niște cai* bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează** după nevasta aproapelui său.
Ei tăgăduiesc* pe Domnul și zic: „Nu** este El! Și nu† va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea.
Prorocii sunt vânt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!”
El îți va mânca secerișul* și pâinea, îți va mânca fiii și fiicele, îți va mânca oile și boii, îți va mânca via și smochinul și îți va trece prin sabie cetățile întărite, în care te încrezi.
Dacă veți întreba atunci: ‘Pentru ce* ne-a făcut toate acestea Domnul Dumnezeul nostru?’, așa le vei răspunde: ‘După cum voi M-ați părăsit** și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa acum veți sluji† unor străini într-o țară care nu este a voastră!’
Spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, vestiți-l în Iuda și ziceți:
‘Ascultați lucrul acesta, popor* fără minte și fără inimă, care are ochi, și nu vede, urechi, și n-aude!
Nu voiți să vă temeți* de Mine’, zice Domnul, ‘nu voiți să tremurați înaintea Mea? Eu am pus mării** ca hotar nisipul, hotar veșnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală și pleacă
și nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie* la vreme, ploaie timpurie** și târzie, și ne păstreazㆠsăptămânile hotărâte pentru seceriș.»
Din pricina nelegiuirilor voastre* n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți.
Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc* ca păsărarul care întinde lațuri, întind curse și prind oameni.
Cum se umple o colivie de păsări, așa se umplu casele lor prin vicleșug; așa ajung ei puternici și bogați.
Se îngrașă*, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina**, pricina orfanului, ca să le meargă bine†, nu fac dreptate celor lipsiți.