Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi* în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă** este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta† Ierusalimul.
Doamne, nu văd ochii Tăi* adevărul? Tu-i loveşti**, şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor† să se întoarcă la Tine.
„Cum să te iert?”, zice Domnul. „Copiii tăi M-au părăsit şi jură* pe dumnezei care** n-au fiinţă. Şi, după ce le-am primit† jurămintele, se dedau la preacurvie şi aleargă cu grămada în casa curvei!
Ca nişte cai* bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează** după nevasta aproapelui său.
Ei tăgăduiesc* pe Domnul şi zic: „Nu** este El! Şi nu† va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea.
Prorocii sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei. Aşa să li se facă şi lor!”
El îţi va mânca secerişul* şi pâinea, îţi va mânca fiii şi fiicele, îţi va mânca oile şi boii, îţi va mânca via şi smochinul şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi.
Dacă veţi întreba atunci: ‘Pentru ce* ne-a făcut toate acestea Domnul Dumnezeul nostru?’, aşa le vei răspunde: ‘După cum voi M-aţi părăsit** şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa acum veţi sluji† unor străini într-o ţară care nu este a voastră!’
Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda şi ziceţi:
‘Ascultaţi lucrul acesta, popor* fără minte şi fără inimă, care are ochi, şi nu vede, urechi, şi n-aude!
Nu voiţi să vă temeţi* de Mine’, zice Domnul, ‘nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării** ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.
Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală şi pleacă
şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie* la vreme, ploaie timpurie** şi târzie, şi ne păstreazㆠsăptămânile hotărâte pentru seceriş.»
Din pricina nelegiuirilor voastre* n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi.
Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc* ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni.
Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi.
Se îngraşă*, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina**, pricina orfanului, ca să le meargă bine†, nu fac dreptate celor lipsiţi.