Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem^*! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire^** şi un mare prăpăd.

Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului o nimicesc!

La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile^* în jurul ei şi îşi paşte fiecare partea lui.”

„Pregătiţi-vă^* s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua-n amiaza^** mare!… Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc.

Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărâmăm casele împărăteşti!”

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Tăiaţi copaci şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare.

Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână^*, aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie^** şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.

Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez^* de tine şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!”

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinele rămase dintr-o vie. Puneţi din nou mâna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.”

Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor^* este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată^**, Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el.

Eu sunt aşa de plin^* de mânia Domnului, că n-o pot opri. „Toarn-o peste^** copilul de pe uliţă şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul, şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul, şi cel încărcat de zile.

Casele^* lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării”, zice Domnul.

„Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de^* câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală.

Leagă în chip uşuratic^* rana fiicei poporului Meu, zicând^**: ‘Pace! Pace!’ Şi totuşi nu este pace!

Sunt daţi de ruşine^*, căci săvârşesc urâciuni, şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi”, zice Domnul.

Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi^*, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi^** odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”

„Am pus nişte străjeri peste voi: ‘Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei!’” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte^*!”

„De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor!

Ascultă^* şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul^** gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele şi au nesocotit Legea Mea.

Ce nevoie am^* Eu de tămâia care vine din Seba^**, de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile^† voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.”

De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.”

Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte^*, un neam mare se ridică de la marginile pământului.

Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca^* marea; sunt călare pe cai şi gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!”

La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza^*, ca durerea unei femei care naşte.

Nu ieşiţi în ogoare şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur!

Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac^* şi tăvăleşte-te^** în cenuşă, jeleşte-te^† ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.

„Te pusesem de pază^* peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea.

Toţi sunt nişte^* răzvrătiţi, nişte bârfitori^**, aramă^† şi fier, toţi sunt nişte stricaţi.

Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu se dezlipeşte.

De aceea se vor numi argint^* lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”