O, de mi-ar fi capul plin^* cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

O, dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari^* şi o ceată de mişei.

„Au limba întinsă^* ca un arc şi aruncă minciuna, şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate şi nu^** Mă cunosc”, zice Domnul.

„Fiecare să se păzească^* de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu^** bârfeli.

Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău.

Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască”, zice Domnul.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, îi voi topi^* în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea^** să mă port altfel cu fiica poporului Meu?

Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât^* minciuni; cu gura vorbesc^** aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse.

Să nu-i pedepsesc^* Eu pentru aceste lucruri”, zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?”

Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite^* vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele^** au fugit şi au pierit.

„Voi face şi Ierusalimul un morman^* de pietre, o vizuină de şacali^**, şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.”

Unde^* este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?

Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat,

ci au umblat^* după aplecările inimii lor şi au mers după baali, cum i-au^** învăţat părinţii lor.”

De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni^* poporul acesta cu pelin^** şi-i voi da să bea ape otrăvite.

Îi voi risipi^* printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite^** sabia în urma lor până-i voi nimici.”

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi şi chemaţi plângătoarele^* să vină! Trimiteţi la femeile iscusite ca să vină!

Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din^* ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre!

Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic^* suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!’”

Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele!

Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii^* pe uliţă şi pe tineri, în pieţe.

„Spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul^* pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!»’”

Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul^* să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.

Ci^* cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci^** în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul.

„Iată, vin zilele”, zice Domnul, „când^* voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima,

pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad^* colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur şi toată casa lui Israel are inima^** netăiată împrejur.”