Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează^* mai mulți ucenici decât Ioan.

Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui.

Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea.

Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe^* care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării.

Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii^*, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă^* vie.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?

Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?”

Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.

Dar oricui^* va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se^** va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

„Doamne”, I-a zis^* femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.”

„Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.”

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „văd^* că ești proroc.

Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta^*; și voi ziceți că în Ierusalim^** este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când^* nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

Voi vă închinați la ce^* nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci^** mântuirea vine de la iudei.

Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh^* și^** în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.

Dumnezeu^* este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”

„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne^* spună toate lucrurile.”

Isus i-a zis: „Eu^* , cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?”

Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor:

„Veniți de vedeți un om care mi-a spus^* tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”

Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”

Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.”

Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

Isus le-a zis: „Mâncarea^* Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.

Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care^* sunt albe acum, gata pentru seceriș.

Cine^* seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.

Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’

Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina^* mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.

Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine^* și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.

Căci^* El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria^** sa.

Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci^* fuseseră și ei la praznic.

Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde^* prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav.

Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

Isus i-a zis: „Dacă^* nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!”

Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.”

„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum.

Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.

El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”

Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui.

Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.