Vindecarea slăbănogului de 38 de ani
După aceea* era un praznic al iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim.
În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare*, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare.
În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei.
Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani.
Isus, când l-a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
„Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”
Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Ziua aceea era* o zi de Sabat.
Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ți* este îngăduit să-ți ridici patul.”
El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ți patul și umblă.’”
Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ți-a zis: ‘Ridică-ți patul și umblă’?”
Dar cel vindecat nu știa cine este, căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
După aceea, Isus l-a găsit în Templu și i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu* mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.”
Omul acela s-a dus și a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
Lucrarea Fiului
Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl* Meu lucrează până acum și Eu, de asemenea, lucrez.”
Tocmai de aceea căutau* și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea**, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.
Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul* nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai.
Căci* Tatăl iubește pe Fiul și-I arată tot ce face; și-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați.
În adevăr, după cum Tatăl înviază morții și le dă viață, tot așa* și Fiul dă viață cui vrea.
pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine* nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis.
Adevărat, adevărat vă spun că cine* ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci** a trecut din moarte la viață.
Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți* vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta vor învia.
Și I-a* dat putere să judece, întrucât** este Fiu al omului.
Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui
și* vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce** au făcut răul vor învia pentru judecată.
Eu* nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu** caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
Mărturia Tatălui și a lui Ioan
Este un Altul* care mărturisește despre Mine; și știu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată.
Voi ați trimis la Ioan, și* el a mărturisit pentru adevăr.
Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiți mântuiți.
Ioan era lumina care este aprinsă și* luminează și voi** ați vrut să vă veseliți câtăva vreme la lumina lui.
Dar Eu* am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările** acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
Și Tatăl, care M-a trimis, a* mărturisit El Însuși despre Mine. Voi nu** I-ați auzit niciodată glasul, nu I-ați văzut deloc fața
și Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeți în Acela pe care L-a trimis El.
Cercetați* Scripturile, pentru că socotiți că în ele** aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu.
Cum* puteți crede voi, care umblați după slava pe care v-o dați unii altora și nu căutați slava** care vine de la singurul Dumnezeu?
Să nu credeți că vă voi învinui înaintea Tatălui; este* cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ați pus nădejdea.
Căci, dacă ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că* el a scris despre Mine.
Dar, dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?”