Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona^*, fiul lui Amitai, astfel:

„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare^*, și strigă împotriva ei! Căci răutatea^** ei s-a suit până la Mine!”

Și Iona s-a sculat^* să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo^** și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe^† de Fața Domnului.

Dar Domnul^* a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme.

Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat^* în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul^** corabiei, s-a culcat și a adormit dus.

Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă^* pe Dumnezeul tău! Poate că^** Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!”

Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți^*, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona.

Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne^* din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?”

El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care^* a făcut marea și uscatul!”

Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el.

Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.

El le-a răspuns: „Luați-mă^* și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”

Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau^*, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.

Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra^* cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci^** ce vrei!”

Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării^* s-a potolit.

Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică^* de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe.

Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și^* Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.