Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona^*, fiul lui Amitai, astfel:

„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare^*, şi strigă împotriva ei! Căci răutatea^** ei s-a suit până la Mine!”

Şi Iona s-a sculat^* să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo^** şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe^† de Faţa Domnului.

Dar Domnul^* a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.

Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat^* în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul^** corabiei, s-a culcat şi a adormit dus.

Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă^* pe Dumnezeul tău! Poate că^** Dumnezeu va voi să se gândească la noi, şi nu vom pieri!”

Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţi^*, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.

Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne^* din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?”

El le-a răspuns: „Sunt evreu şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care^* a făcut marea şi uscatul!”

Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el.

Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.

El le-a răspuns: „Luaţi-mă^* şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”

Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau^*, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.

Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra^* cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci^** ce vrei!”

Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării^* s-a potolit.

Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică^* de Domnul şi au adus Domnului o jertfă şi I-au făcut juruinţe.

Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona şi^* Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.