Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui

și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat^* pe Domnul și^** m-a ascultat; din mijlocul Locuinței morților am strigat și mi-ai auzit glasul.

Și totuși mă aruncaseși^* în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile^** și toate talazurile Tale au trecut peste mine.

Ziceam^*: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul^** Tău cel sfânt.’

Apele m-au acoperit^* până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.

M-am coborât până la temeliile munților, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu^* din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea^* a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.

Cei ce se lipesc de idoli deșerți^* îndepărtează îndurarea de la ei.

Eu însă Îți voi aduce jertfe^* cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea^** vine de la Domnul.”

Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.