Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui

şi a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat^* pe Domnul şi^** m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul.

Şi totuşi mă aruncaseşi^* în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile^** şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.

Ziceam^*: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul^** Tău cel sfânt.’

Apele m-au acoperit^* până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.

M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu^* din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea^* a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.

Cei ce se lipesc de idoli deşerţi^* îndepărtează îndurarea de la ei.

Eu însă Îţi voi aduce jertfe^* cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea^** vine de la Domnul.”

Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.