Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona şi s-a mâniat.

S-a rugat Domnului şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars^*. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos^** şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi că Te căieşti de rău!

Acum^*, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor^** decât să trăiesc!”

Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?”

Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stat sub el până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.

Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.

Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înţepat curcubetele, şi curcubetele s-a uscat.

Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor^* decât să trăiesc!”

Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”

Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit.

Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea^* cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu^** să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime^† de vite!”