Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:

„Când vei pune capăt acestor cuvântări? Vino-ți în minți, și apoi vom vorbi.

Pentru ce ne socotești atât de^* dobitoci? Pentru ce ne privești ca pe niște vite?

Oare pentru tine, care te sfâșii^* în mânia ta, s-ajungă pustiu pământul și să se strămute stâncile din locul lor?

Da, lumina celui rău se va^* stinge și flacăra din focul lui nu va mai străluci.

Se va întuneca lumina în cortul lui și se va stinge candela^* deasupra lui.

Pașii lui cei puternici se vor strâmta; și, cu toate opintirile^* lui, va cădea.

Căci calcă cu picioarele^* pe laț și umblă prin ochiuri de rețea;

este prins în cursă de călcâi și lațul^* pune stăpânire pe el;

capcana în care se prinde este ascunsă în pământ și prinzătoarea îi stă pe cărare.

De jur împrejur^* îl apucă spaima și-l urmărește pas cu pas.

Foamea îi mănâncă puterile, nenorocirea^* este alături de el.

Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morții.

Este smuls din cortul lui, unde se credea la adăpost^*, și este târât spre împăratul spaimelor.

Nimeni din ai lui nu locuiește în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuința lui.

Jos^* i se usucă rădăcinile; sus îi sunt ramurile tăiate.

Îi piere pomenirea^* de pe pământ, numele lui nu mai este pe uliță.

Este împins din lumină în întuneric și este izgonit din lume.

Nu^* lasă nici moștenitori, nici sămânță în poporul său, nicio rămășiță vie în locurile în care locuia.

Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea^* lui, și neamul de acum va fi cuprins de groază.

Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu^* cunoaște pe Dumnezeu.”