Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:

„Când vei pune capăt acestor cuvântări? Vino-ţi în minţi, şi apoi vom vorbi.

Pentru ce ne socoteşti atât de^* dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

Oare pentru tine, care te sfâşii^* în mânia ta, s-ajungă pustiu pământul şi să se strămute stâncile din locul lor?

Da, lumina celui rău se va^* stinge şi flacăra din focul lui nu va mai străluci.

Se va întuneca lumina în cortul lui şi se va stinge candela^* deasupra lui.

Paşii lui cei puternici se vor strâmta; şi, cu toate opintirile^* lui, va cădea.

Căci calcă cu picioarele^* pe laţ şi umblă prin ochiuri de reţea;

este prins în cursă de călcâi şi laţul^* pune stăpânire pe el;

capcana în care se prinde este ascunsă în pământ şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

De jur împrejur^* îl apucă spaima şi-l urmăreşte pas cu pas.

Foamea îi mănâncă puterile, nenorocirea^* este alături de el.

Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii.

Este smuls din cortul lui, unde se credea la adăpost^*, şi este târât spre împăratul spaimelor.

Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

Jos^* i se usucă rădăcinile; sus îi sunt ramurile tăiate.

Îi piere pomenirea^* de pe pământ, numele lui nu mai este pe uliţă.

Este împins din lumină în întuneric şi este izgonit din lume.

Nu^* lasă nici moştenitori, nici sămânţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în care locuia.

Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea^* lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu^* cunoaşte pe Dumnezeu.”