Iov a luat cuvântul şi a zis:

„Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog, şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi^* joc.

Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?

Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi mâna^* la gură.

Când mă gândesc, mă înspăimânt şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Pentru ce trăiesc^* cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?

Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua^* lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.

Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă^*.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.

Cântă cu sunet de tobă şi de harpă, se desfătează cu sunete de caval.

Îşi petrec zilele^* în fericire şi se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.

Şi totuşi^* ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Ce^* este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom^** câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?’

Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor^* răi! –

Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă^* candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,

să fie ca paiul^* luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu^* pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea^* mânia Celui Atotputernic.

Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa^* minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

cu coapsele încărcate de grăsime şi măduva oaselor plină de suc.

Altul moare cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

şi amândoi adorm^* în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.

Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Voi ziceţi: ‘Unde^* este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?’

Dar, ce, n-aţi întrebat pe călători şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Cum, în ziua nenorocirii, cel rău^* este cruţat şi, în ziua mâniei, el scapă.

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea^* lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormânt.

Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii^* merg după el şi o mulţime îi merge înainte.

Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”