După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.

A luat cuvântul şi a zis:

„Blestemate^* să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’

Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

S-o cuprindă întunericul^* şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!

Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce^* ştiu să întărâte leviatanul;

să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

De ce^* n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?

De ce am găsit genunchi^* care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice^* morminte,

cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.

Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură^* îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud^* glasul asupritorului;

cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.

Pentru ce dă^* Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi^** la suflet,

care aşteaptă^* moartea, şi nu vine, măcar că o doresc mai mult decât o comoară^**,

care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie dacă ar găsi mormântul?

Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte^* Dumnezeu din toate părţile?

Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa.

De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”