Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!

Iată, deschid gura şi mi se mişcă limba în cerul gurii.

Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:

Duhul^* lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!

Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul^* tău şi eu, ca şi tine, am fost făcut din noroi.

Astfel, frica de mine^* nu te va tulbura şi greutatea mea nu te va copleşi.

Dar tu ai spus în auzul meu şi am auzit sunetul cuvintelor tale:

‘Sunt curat^*, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte^* vrăjmaş al Lui;

îmi pune^* picioarele în butuci, îmi pândeşte toate mişcările.’

Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.

Vrei dar să te cerţi^* cu El pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

Dumnezeu vorbeşte însă când într-un fel^*, când într-altul, dar omul nu ia seama.

El vorbeşte prin vise^*, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.

Atunci, El le dă înştiinţări^* şi le întipăreşte învăţăturile Lui,

ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie,

ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.

Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.

Atunci îi este greaţă^* de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.

Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;

sufletul i se apropie de groapă şi viaţa, de vestitorii morţii.

Dar, dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: ‘Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!’

Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.

Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia.

Atunci, el cântă înaintea oamenilor şi^* zice: ‘Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost^** pedepsit după faptele mele;

Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul^* ca să nu intre în groapă şi viaţa mea vede lumina!’

Iată, acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului,

ca să-l ridice^* din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!

Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.

Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă^*! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.”