Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:

„Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

Căci urechea^* deosebeşte cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele.

Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

Iov a zis: ‘Sunt nevinovat^* Şi Dumnezeu nu vrea^** să-mi dea dreptate;

am^* dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.’

Este vreun om ca Iov, care^* să bea batjocura ca apa,

care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiţi?

Căci^* el a zis: ‘Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.’

Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe^* de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

El dă omului după^* faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea^*.

Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?

Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi^* duhul şi suflarea,

tot ce este carne^* ar pieri deodată şi omul s-ar întoarce în ţărână.

Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

Oare ar putea să domnească^* un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

care^* strigă către împăraţi: ‘Netrebnicilor!’ Şi către domnitori: ‘Nelegiuiţilor!’,

care nu^* caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea^** mâinilor Lui?

Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii^*, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.

Căci Dumnezeu vede^* purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

Nu^* este nici întuneric, nici umbră a morţii unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

El^* zdrobeşte pe cei mari fără cercetare şi pune pe alţii în locul lor.

Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.

Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi în faţa tuturor.

Abătându-se^* de la El şi părăsind^** toate căile Lui,

ei au făcut^* să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte^** la strigătul celui nenorocit.

Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o^* cursă pentru popor.

Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ‘Am fost pedepsit, nu^* voi mai păcătui;

arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face’?

Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!

Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:

Iov^* vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.

Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”