Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:

„Îţi închipui că ai dreptate şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu

când^* zici: ‘La ce-mi foloseşte, ce câştig am că nu păcătuiesc?’

Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie şi prietenilor^* tăi totodată.

Uită-te^* spre ceruri şi priveşte! Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine?

Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci^* Lui?

Dacă eşti drept^*, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?

Răutatea ta nu poate vătăma decât pe semenul tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.

Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor^*, se plâng de silnicia multora;

dar niciunul nu zice: ‘Unde^* este Dumnezeu, Făcătorul meu, care^** ne insuflă cântări de veselie noaptea,

care ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului şi ne dă mai multă pricepere^* decât păsărilor cerului?’

Să tot strige^* ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde din pricina mândriei celor răi.

Degeaba strigă, căci Dumnezeu^* n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

Măcar că^* zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L^**!

Dar, pentru că mânia Lui nu pedepseşte^* încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

Aşa că Iov îşi deschide^* gura degeaba şi spune o mulţime de vorbe fără rost.”