Elihu a luat din nou cuvântul și a zis:

„Îți închipui că ai dreptate și crezi că te îndreptățești înaintea lui Dumnezeu

când^* zici: ‘La ce-mi folosește, ce câștig am că nu păcătuiesc?’

Îți voi răspunde și la aceasta, ție și prietenilor^* tăi totodată.

Uită-te^* spre ceruri și privește! Vezi norii cât de sus sunt față de tine?

Dacă păcătuiești, ce rău Îi faci Lui? Și când păcatele ți se înmulțesc, ce-I faci^* Lui?

Dacă ești drept^*, ce-I dai Lui? Ce primește El din mâna ta?

Răutatea ta nu poate vătăma decât pe semenul tău, dreptatea ta nu folosește decât fiului omului.

Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor^*, se plâng de silnicia multora;

dar niciunul nu zice: ‘Unde^* este Dumnezeu, Făcătorul meu, care^** ne insuflă cântări de veselie noaptea,

care ne învață mai mult decât pe dobitoacele pământului și ne dă mai multă pricepere^* decât păsărilor cerului?’

Să tot strige^* ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde din pricina mândriei celor răi.

Degeaba strigă, căci Dumnezeu^* n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

Măcar că^* zici că nu-L vezi, totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L^**!

Dar, pentru că mânia Lui nu pedepsește^* încă, nu înseamnă că puțin Îi pasă de nelegiuire.

Așa că Iov își deschide^* gura degeaba și spune o mulțime de vorbe fără rost.”