Elihu a urmat şi a zis:

„Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

Îmi voi lua temeiurile de departe şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai de-a face cu un om cu simţăminte curate.

Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni şi este puternic^* prin tăria priceperii Lui.

El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.

Nu-Şi^* întoarce ochii de la cei fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu^** împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.

Se întâmplă să cadă în lanţuri^* şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.

Îi înştiinţează^* ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc^* zilele în fericire şi anii în bucurie.

Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

Nelegiuiţii se mânie^*, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;

îşi pierd viaţa în^* tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.

Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui şi prin suferinţă îl înştiinţează.

Şi pe tine te va scoate din strâmtoare, ca să te pună la loc^* larg, în slobozenie deplină, şi masa^** ta va fi încărcată cu bucate gustoase^†.

Dar, dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

Supărarea să nu te împingă la batjocură şi mărimea^* preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

Oare ar ajunge strigătele^* tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?

Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

Fereşte-te să faci^* rău, căci suferinţa te îndeamnă^** la rău.

Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe^* pe alţii ca El?

Cine Îi cere socoteală^* de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I^** spună: ‘Faci rău’?

Nu uita să lauzi^* faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!

Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe^*, numărul anilor^** Lui nimeni nu l-a pătruns.

Căci El trage^* la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

pe care norii^* o strecoară şi o picură peste mulţimea oamenilor.

Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?

Iată, El Îşi întinde lumina^* în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.

Prin aceste mijloace^*, El judecă popoarele şi dă^** belşug de hrană.

Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

Dă de veste că e de faţă printr-un^* bubuit şi până şi turmele Îi simt apropierea.