37/42
Text:

1

La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei.

2

Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

3

Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.

4

Apoi se aude un bubuit*, tună cu glasul Lui măreţ, şi nu mai opreşte fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.

5

Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri* mari pe care noi nu le înţelegem.

6

El zice zăpezii*: ‘Cazi pe pământ!’ Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

7

Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască* de făpturi ale Lui.

8

Fiara sălbatică se* trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei.

9

Vijelia vine de la miazăzi şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.

10

Dumnezeu, prin suflarea* Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.

11

Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori;

12

mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea* a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.

13

Îi face să pară ca o nuia* cu care loveşte pământul** sau ca un semn al dragostei Lui.

14

Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte* liniştit minunile lui Dumnezeu!

15

Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16

Înţelegi* tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este** desăvârşită?

17

Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?

18

Poţi tu să întinzi* cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

19

Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.

20

Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

21

Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi.

22

De la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

23

Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge*, căci este mare în** tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.

24

De aceea, oamenii trebuie să se teamă* de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred** înţelepţi.”

Capitol 37 din 42
Folosește săgețile ← → pentru navigare