Smerirea și căința lui Iov
Iov a răspuns Domnului și a zis:
„Știu că Tu poți* totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.
După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.
Luați acum șapte* viței și șapte berbeci, duceți-vă** la robul Meu Iov și aduceți o ardere-de-tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage† pentru voi, și numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-ați vorbit așa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.”
Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama s-au dus și au făcut cum le spusese Domnul. Și Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
A avut șapte* fii și trei fete;
celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheția și celei de a treia Cheren-Hapuc.
În toată țara nu erau femei așa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moștenire printre frații lor.
Și Iov a murit bătrân și sătul* de zile.