Smerirea şi căinţa lui Iov
Iov a răspuns Domnului şi a zis:
„Ştiu că Tu poţi* totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.
După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.
Luaţi acum şapte* viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă** la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage† pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.”
Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
A avut şapte* fii şi trei fete;
celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia şi celei de a treia Cheren-Hapuc.
În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
Şi Iov a murit bătrân şi sătul* de zile.