Nelegiuitul piere
Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
Am* văzut pe un nebun prinzând rădăcină; apoi, deodată, i-am blestemat locuinţa.
Fiii* lui n-au noroc, sunt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni** nu-i scapă!
Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.
Omul se naşte* ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.
Ajutorul este la Dumnezeu
Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu.
El varsă ploaia* pe pământ şi trimite apă pe câmpii.
El prinde* pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate:
dau peste întuneric în mijlocul* zilei, bâjbâie ziua-n amiaza mare ca noaptea.
La adăpostul lui Dumnezeu
El face* rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.
De şase* ori te va izbăvi din necaz şi de şapte** ori nu te va atinge răul.
Vei fi la adăpost de biciul* limbii, vei fi fără teamă când va veni pustiirea.
Vei râde de pustiire, ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele* pământului.
Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,
Vei intra în mormânt la bătrâneţe*, ca snopul strâns la vremea lui.
Iată ce am cercetat*, şi aşa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!”