Nelegiuitul piere
Strigă acum! Cine îți va răspunde? Căruia dintre sfinți îi vei vorbi?
Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
Am* văzut pe un nebun prinzând rădăcină; apoi, deodată, i-am blestemat locuința.
Fiii* lui n-au noroc, sunt călcați în picioare la poartă, și nimeni** nu-i scapă!
Nenorocirea nu răsare din țărână, și suferința nu încolțește din pământ.
Omul se naște* ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare.
Ajutorul este la Dumnezeu
Eu aș alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aș spune necazul meu.
El varsă ploaia* pe pământ și trimite apă pe câmpii.
El prinde* pe cei înțelepți în viclenia lor, și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate:
dau peste întuneric în mijlocul* zilei, bâjbâie ziua-n amiaza mare ca noaptea.
La adăpostul lui Dumnezeu
El face* rana și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui tămăduiește.
De șase* ori te va izbăvi din necaz și de șapte** ori nu te va atinge răul.
Vei fi la adăpost de biciul* limbii, vei fi fără teamă când va veni pustiirea.
Vei râde de pustiire, ca și de foamete, și nu vei avea să te temi de fiarele* pământului.
Vei avea fericire în cortul tău, îți vei găsi turmele întregi,
Vei intra în mormânt la bătrânețe*, ca snopul strâns la vremea lui.
Iată ce am cercetat*, și așa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!”