Necredinţa şi pedeapsa lui Israel
Prorocia* lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda:
Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă* de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…
Ce* pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte!
Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse*, nelegate şi nealinate cu untdelemn:
ţara* vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.
De* nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma** şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
Nu jertfe şi sărbători
Ascultaţi Cuvântul Domnului, căpetenii* ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
„Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor* voastre?” zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
Când veniţi să* vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
Nu mai aduceţi daruri* de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare**, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Când* vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât** de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge†!
Îndemn la pocăinţă
De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
Vai, cetatea* aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi!
Argintul* tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.
Mai-marii* tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi** cu hoţii, toţi† iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului†† nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.
De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală* potrivnicilor Mei şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.
Sionul va fi mântuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate.
căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.
Omul* tare va fi ca** nişte câlţi, şi lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge.”