Vai de cei ce rostesc^* hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte,

ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani!

„Ce^* veţi face voi în ziua pedepsei^** şi a pieirii care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia?”

Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu^* toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui tot întinsă este.

„Vai de asirian”, zice Domnul, „nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul^* urgiei Mele!

I-am dat drumul împotriva unui neam^* nelegiuit, l-am trimis^** împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe.

Dar^* el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada.

Căci^* el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi?

Nu s-a întâmplat cu Calno^* la fel ca^** şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca^† Damascului?

După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria),

cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?’”

Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea pe^* muntele Sionului şi la Ierusalim, „voi^** pedepsi”, zice Domnul, „pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe,

căci^* el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie;

am pus mâna^* pe bogăţiile popoarelor ca pe un cuib şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’

Se făleşte^* oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte fierăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!”

De aceea Domnul Dumnezeul oştirilor va trimite ofilirea prin războinicii^* lui cei voinici şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc.

Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfântul lui, într-o flacără care^* va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui într-o zi.

Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi a câmpiilor^* lui, de va fi ca un bolnav care cade în leşin.

Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi şi un copil le-ar putea scrie numărul.

În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu^* se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel.

O rămăşiţă^*, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.

Chiar^* dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai^** o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea^† este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea.

Şi^* nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oştirilor o va aduce la îndeplinire în toată ţara.

Totuşi, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu^* te teme de asirian; da, el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii^**.

Dar^*, peste puţină vreme, pedeapsa^** va înceta şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.”

Domnul oştirilor va învârti biciul^* împotriva lui, cum a lovit pe Madian^** la stânca Oreb, şi Îşi va mai ridica toiagul^† o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt.

În ziua aceea, se^* va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime^**.

El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş.

Trec trecătoarea^*, se culcă la Gheba^**; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.

Ridică-ţi glasul, fiica^* Galimului! Ia seama, Lais^**! Vai^† de tine, Anatot!

Madmena^* se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug.

Încă o zi de oprire la^* Nob, şi ameninţă^** cu mâna lui muntele fiicei^† Sionului, dealul Ierusalimului.

Iată, Domnul Dumnezeul oştirilor taie crăcile cu putere; cei^* mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi.

Dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.