Prorocie^* împotriva Moabului:„Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul^** este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…

Poporul se^* suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate^** capetele sunt rase şi toate bărbile sunt tăiate.

Pe uliţe sunt încinşi cu saci, pe^* acoperişuri şi în pieţe totul geme şi se topeşte plângând.

Hesbonul şi^* Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.

Îmi plânge inima^* pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la^** Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul^† Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.

Căci apele Nimrim^* sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.

De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.

Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim şi urletele lui răsună până la Beer-Elim.

Apele Dimonului sunt pline de sânge şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu^* va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.