Prorocie^* împotriva Moabului:„Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul^** este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…

Poporul se^* suie la templu și la Dibon, pe înălțimi, ca să plângă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate^** capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.

Pe ulițe sunt încinși cu saci, pe^* acoperișuri și în piețe totul geme și se topește plângând.

Hesbonul și^* Eleale țipă de li se aude glasul până la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.

Îmi plânge inima^* pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la^** Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul^† Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.

Căci apele Nimrim^* sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața și nu mai este niciun fir verde.

De aceea strâng ce le mai rămâne și își strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.

Căci țipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim și urletele lui răsună până la Beer-Elim.

Apele Dimonului sunt pline de sânge și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu^* va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară.