Vai de tine, țară^* în care răsună zăngănit de arme și care ești dincolo de râurile Etiopiei!

Tu, care trimiți soli pe mare în corăbii de papură, care plutesc pe luciul apelor! Duceți-vă, soli iuți, la neamul^* acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșat de la începutul lui, neam puternic care zdrobește totul și a cărui țară este tăiată de râuri!

Voi, toți locuitori ai lumii, și voi, locuitori ai pământului, luați seama când^* se înalță steagul pe munți și ascultați când sună trâmbița!

Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui și pe aburul de rouă, în vipia secerișului.

Dar, înainte de seceriș, când cade floarea și rodul se face aguridă, el taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă…”

Și asirienii vor fi lăsați astfel pradă păsărilor răpitoare din munți și fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, și fiarele pământului vor ierna pe ele.

În vremea aceea, se vor aduce^* daruri de mâncare Domnului oștirilor de poporul cel tare și puternic, de poporul cel înfricoșat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobește totul și a cărui țară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuiește Numele Domnului oștirilor, pe muntele Sionului.