În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare leviatanul^*, Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul^** de lângă mare (Egiptul).

În ziua aceea, cântaţi o cântare^* asupra viei celei^** mai alese:

„Eu^*, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte, ca să n-o vatăme nimeni.

N-am nicio mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini^* şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi,

afară numai dacă vor căuta^* ocrotirea Mea, vor face^** pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.”

În vremurile viitoare, Iacov va^* prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli şi va umple lumea cu roadele lui.

L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau?

Cu măsură^* l-ai pedepsit în robie, luându-l^** cu suflarea năprasnică a vântului de răsărit.

Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărână; idolii Astarteei şi stâlpii Soarelui nu se vor mai ridica.

Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. În^* ea paşte viţelul, în ea se culcă şi-i mănâncă ramurile.

Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile să le ardă. Căci acesta era un popor fără^* pricepere, de aceea Cel^** ce l-a făcut n-a avut milă de el şi Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat.

În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul râului până la pârâul Egiptului, iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!

În^* ziua aceea, se^** va suna cu trâmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului pe muntele cel sfânt, Ierusalim.