Domnul Dumnezeul oştirilor va^* lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin^** şi orice mijloc de trai, orice izvor de pâine şi orice izvor de apă,

pe viteaz^* şi pe omul de război, pe judecător şi pe proroc, pe ghicitor şi pe bătrân,

pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit.

„Le voi da băieţi^* drept căpetenii”, zice Domnul, „şi nişte copii vor stăpâni peste ei.”

Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân şi omul de nimic, pe cel pus în cinste.

Vor merge până acolo încât unul va apuca pe fratele său în casa părintească şi-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărâmăturile acestea sub mâna ta!”

Dar, în aceeaşi zi, el va răspunde: „Nu pot să fiu doctor, căci în casa mea nu este nici pâine, nici haină: nu mă puneţi căpetenie peste popor.”

Se clatină Ierusalimul^*, se prăbuşeşte Iuda, pentru că vorbele şi faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui măreţe.

Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor şi, ca sodomiţii^*, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!

Bine^* de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci^** se va bucura de rodul faptelor lui.

Vai de cel rău! Lui îi va merge rău^*, căci va culege rodul faptelor lui.

Poporul meu este asuprit de nişte copii^* şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii^** tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!

Domnul Se înfăţişează la judecată^*, stă în picioare ca să judece popoarele.

Domnul intră la judecată cu bătrânii poporului Său şi cu mai-marii lui: „Voi aţi mâncat via^*! Prada luată de la sărac este în casele voastre!

Cu ce drept călcaţi^* voi în picioare pe poporul Meu şi apăsaţi pe săraci?” zice Domnul Dumnezeul oştirilor.

Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel şi zornăiesc cu verigile de la picior,

Domnul va pleşuvi^* creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi^** ruşinea.”

În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare şi sorişorii şi lunişoarele^*,

cerceii, brăţările şi maramele,

legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu mirosuri şi băierile descântate,

inelele şi verigile de la nas,

hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile,

oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare.

Şi atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv^*; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe.

Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi, în luptă.

Porţile^* fiicei Sionului vor geme şi se vor jeli şi ea va şedea despuiată pe pământ.