„Tăceți^*, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună.

Cine a ridicat de la^* răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune^** neamuri și împărați? Cine le face sabia praf și arcul, o pleavă luată de vânt?

El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui.

Cine^* a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, Cel^** dintâi și Același până în cele din urmă veacuri.

Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin.

Se^* ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: ‘Fii cu inimă!’

Lemnarul^* îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ‘Este bună’, și țintuiește idolul în cuie ca^** să nu se clatine.

Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales^*, sămânța lui Avraam, prietenul^** Meu,

tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: ‘Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd’,

nu^* te teme, căci^** Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.

Iată, înfruntați și acoperiți de rușine^* vor fi toți cei ce sunt mâniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc.

Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine.

Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: ‘Nu^* te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!

Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov și rămășiță slabă a lui Israel, căci Eu îți vin în ajutor’, zice Domnul, ‘și Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.’

Iată, te fac^* o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții și vei face dealurile ca pleava.

Le vei vântura^* și le va lua vântul și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel.

Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.

Voi face să izvorască râuri^* pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia^** în iaz și pământul uscat în șuvoaie de ape;

voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie,

ca^* să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri și Sfântul lui Israel le-a zidit.

Apărați-vă pricina”, zice Domnul, „arătați-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov.

„Să le arate^* și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea, sau vestiți-ne viitorul.

Spuneți-ne^* ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteți dumnezei, faceți^** măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții.

Iată că nu sunteți^* nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi.

Am sculat pe cineva de la miazănoapte și vine de la răsărit; el cheamă^* Numele Meu; trece^** peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.

Cine^* a vestit lucrul acesta de la început ca să-l știm, și cu mult înainte ca să zicem: ‘Are dreptate’? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre.

Eu^*, Cel dintâi, am zis^** Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’ și Ierusalimului: ‘Îți trimit un vestitor de vești bune!’

Căci^* Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.

Iată^* că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!