„Ascultaţi-Mă^*, voi^**, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.

Uitaţi-vă^* la părintele vostru Avraam şi spre Sara, care v-a născut, căci^** l-am chemat când era numai el singur, l-am^† binecuvântat şi înmulţit.

Tot astfel, Domnul are milă^* de Sion şi mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca^** un rai şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă.

Ia aminte spre Mine dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci^* din Mine va ieşi Legea şi voi pune Legea Mea lumină^** popoarelor.

Neprihănirea^* Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, şi braţele^** Mele vor judeca popoarele, ostroavele^† vor nădăjdui în Mine şi se vor încrede în^†† braţul Meu.

Ridicaţi^* ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile^** vor pieri ca un fum, pământul^† se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.

Ascultaţi-Mă^*, voi, care cunoaşteţi neprihănirea, popor care ai în^** inimă Legea Mea! Nu^† te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor!

Căci^* îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.”

Trezeşte-te^*, trezeşte-te şi îmbracă-te^** cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca^† în zilele de odinioară şi în veacurile din vechime! Oare^†† n-ai doborât Tu Egiptul^*† şi n-ai străpuns balaurul^†*?

Nu eşti Tu Acela care ai uscat^* marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?

Astfel, cei^* răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.

„Eu, Eu vă mângâi^*. Dar cine eşti tu, ca să te temi de^** omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba^†,

şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care^* a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde^** este mânia asupritorului?

În curând, cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu^* va muri în groapă şi nu va duce lipsă de pâine.

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care^* stârnesc marea şi fac să-i urle valurile şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.

Eu pun^* cuvintele Mele în gura ta şi te acopăr^** cu umbra mâinii Mele, ca să întind^† ceruri noi şi să întemeiez un pământ nou şi să zic Sionului: ‘Tu eşti poporul Meu!’”

Trezeşte-te^*, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai^** băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut^†, ai sorbit până în fund potirul ameţelii!

Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din toţi copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toţi copiii pe care i-a crescut.

Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat^* – dar cine te va plânge? – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia: cum^** să te mângâi eu?

Fiii^* tăi, leşinaţi, zăceau în toate colţurile uliţelor, ca cerbul într-un laţ, plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău.

De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar^* nu de vin, ascultă:

Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău, care^* apără pe poporul Lui: „Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el,

şi îl^* voi pune în mâna asupritorilor tăi, care^** îţi ziceau: ‘Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!’ Îţi făceai atunci spinarea ca un pământ şi ca o uliţă pentru trecători.”