Cine a crezut* în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul** Domnului?
El a crescut* înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea** nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Disprețuit* și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit** cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu† L-am băgat în seamă.
Totuși El* suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Noi* rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
Când a fost chinuit și asuprit, n-a* deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci** la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
Groapa* Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug** în gura Lui.
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă* pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile** și lucrarea† Domnului va propăși în mâinile Lui.
„Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin* cunoștința Lui, Robul** Meu cel neprihănit† va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu†† și va lua*† asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De* aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari și** va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul† celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a†† rugat pentru cei vinovați.”