Cine a crezut* în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul** Domnului?
El a crescut* înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea** nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Dispreţuit* şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit** cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu† L-am băgat în seamă.
Totuşi El* suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi* rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a* deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci** la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
Groapa* Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug** în gura Lui.
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă* pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile** şi lucrarea† Domnului va propăşi în mâinile Lui.
„Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin* cunoştinţa Lui, Robul** Meu cel neprihănit† va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu†† şi va lua*† asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De* aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi** va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul† celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a†† rugat pentru cei vinovaţi.”