Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă^* ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,

ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!

Căci mâinile^* vă sunt mânjite de sânge şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.

Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc^* nelegiuirea.

Clocesc ouă de basilisc şi ţes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor moare şi, dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă.

Pânzele^* lor nu slujesc la facerea hainelor şi nu pot să se acopere cu lucrarea lor, căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie.

Picioarele^* lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor.

Ei nu cunosc calea păcii şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite^*: oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea.

De aceea hotărârea de izbăvire este departe de noi şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm^* lumina, şi iată întunericul; lucirea, şi umblăm în negură!

Bâjbâim^* ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua-n amiaza mare ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi suntem ca nişte morţi.

Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne^* văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mântuirea, şi ea este departe de noi.

Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.

Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat^* şi am vorbit cuvinte mincinoase,

şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt şi mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.

Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nicio neprihănire.

El vede^* că nu este niciun om şi Se miră^** că nimeni nu mijloceşte. Atunci^† braţul Lui Îi vine în ajutor şi neprihănirea Lui Îl sprijină.

Se^* îmbracă cu neprihănirea ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii, ia răzbunarea ca o haină şi Se acoperă cu gelozia ca şi cu o manta.

El va răsplăti fiecăruia după^* faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmaşilor Săi şi va da ostroavelor plata cuvenită!

Atunci^* se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, şi de slava Lui, cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmaşul ca^** un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.

„Da, va veni un Răscumpărător^* pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov care se vor întoarce de la păcatele lor”, zice Domnul.

„Şi iată^* legământul Meu cu ei”, zice Domnul: „Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac”, zice Domnul.