Venirea mântuirii
De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde.
Atunci neamurile vor vedea* mântuirea ta şi toţi împăraţii, slava ta şi-ţi** vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.
Nu* te vor mai numi ‘Părăsită’**, şi nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu†, ci te vor numi ‘Plăcerea Mea este în ea’ şi ţara ta o vor numi Beula (Măritată), căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine şi ţara ta se va mărita iarăşi.
Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicând: „Nu voi mai da* grâul tău hrană vrăjmaşilor tăi şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit.
Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul şi cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în* curţile Locaşului Meu celui Sfânt.”
Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: „Spuneţi* fiicei Sionului: ‘Iată**, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El şi răsplătirile merg înaintea Lui.’”