Totuşi întunericul^* nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile^** trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în^† vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.

Poporul^* care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.

Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la^* împărţirea prăzii.

Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul^* care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian^**.

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor^* fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.

Căci^* un Copil ni S-a născut, un Fiu^** ni s-a dat şi domnia^† va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat^††, Sfetnic, Dumnezeu^*† tare, Părintele veşniciilor, Domn^†* al păcii.

El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără^* sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna^** Domnului oştirilor.

Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov, cuvânt care cade asupra lui Israel.

Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare:

„Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.”

De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin şi va stârni pe vrăjmaşii lor:

pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu^* toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.

Căci nici poporul^* nu se întoarce la Cel ce-l loveşte şi nu caută pe Domnul oştirilor.

De aceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia într-o^* singură zi.

(Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.)

Cei ce povăţuiesc^* pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.

De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii^* lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi^** sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate^† acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.

Căci răutatea arde^* ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum.

De mânia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă^* şi poporul este ca ars de foc; nimeni^** nu cruţă pe fratele său,

fiecare jefuieşte în dreapta şi rămâne flămând, mănâncă în stânga şi^* nu se satură. La urmă îşi mănâncă fiecare^** carnea braţului său:

Manase mănâncă pe Efraim, Efraim – pe Manase şi amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate^* acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.