Iuda bate pe canaaniţi şi fereziţi
Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţi şi să luptăm împotriva canaaniţilor şi voi merge* şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţi.” Şi Simeon s-a dus cu el.
Iuda s-a suit şi Domnul a dat pe canaaniţi şi pe fereziţi în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec*.
Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui şi au bătut pe canaaniţi şi fereziţi.
Adoni-Bezec a luat fuga, dar ei l-au urmărit şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari de la mâini şi de la picioare.
Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, strângeau mâncare sub masa mea; Dumnezeu îmi răsplăteşte şi mie* cum am făcut.” L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.
Iuda a pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba*, şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.
Caleb* a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.”
Când* a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a coborât de pe măgar; şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?”
Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar*, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
Fiii* Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din Cetatea Finicilor**, împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda la miazăzi de Arad† şi s-au dus†† de s-au aşezat între popor.
Iuda* a pornit cu fratele său Simeon şi au bătut pe canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvârşire şi au numit-o Horma** (Nimicire).
Iuda a mai pus mâna pe Gaza* şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui şi pe Ecron şi pe ţinutul lui.
Domnul* a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpânire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din câmpie, pentru că aveau care** de fier.
Au dat* Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise, şi el a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.
Cruţarea canaaniţilor
Străjerii au văzut pe un om ieşind din cetate şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate şi vom avea milă* de tine.”
El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei, dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui.
Omul acela s-a dus în ţara hetiţilor; a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat până în ziua de azi.
Manase* n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din Ibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui, aşa încât canaaniţii au izbutit să rămână în ţara aceasta.
Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit.
Efraim* n-a izgonit pe canaaniţii care locuiau la Ghezer şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer.
Nici Aşer* n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob,
şi aşeriţii* au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit.
Amoriţii au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan şi nu i-au lăsat să se coboare în câmpie.
Amoriţii au izbutit să rămână la Har-Heres, la Aialon* şi la Şaalbim, dar mâna casei lui Iosif a apăsat asupra lor şi au fost supuşi la un bir.