Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Când va păcătui cineva și va* săvârși o nelegiuire față de Domnul, tăgăduind** aproapelui său un lucru încredințat lui sau dat† în păstrarea lui sau luat cu sila, sau va înșela†† pe aproapele lui,
tăgăduind că a găsit* un lucru pierdut sau făcând** un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul și păcătuiește,
când va păcătui astfel și se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înșelăciune, sau încredințat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,
sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi* întreg, să mai adauge a cincea parte din prețul lui și să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când își va aduce jertfa lui pentru vină.
Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec* fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului.
Și preotul* va face pentru el ispășirea înaintea Domnului, și i se va ierta, oricare ar fi greșeala de care se va fi făcut vinovat.”
Legea arderii-de-tot
Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi și zi:‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar.
Preotul* să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar și s-o verse lângă** altar.
Apoi să se dezbrace* de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc** curat.
Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea-de-tot pe ele și să ardă deasupra grăsimea* jertfelor de mulțumire.
Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.
Legea darului de mâncare
Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne* din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat**, într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.
Să* n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am** dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt†, ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină.
Toată* partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege** veșnică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine† se va atinge de ele va fi sfințit.’”
Darul de mâncare al preotului
Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Iată* darul pe care îl vor face Domnului Aaron și fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă** de floarea făinii, ca dar de mâncare veșnic, jumătate dimineața și jumătate seara,
să fie pregătită în tigaie cu untdelemn și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului.
Preotul dintre fiii lui Aaron* care va fi uns în locul lui să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă** întreagă.
Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”
Legea jertfei de ispășire
Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Vorbește lui Aaron și fiilor lui și zi-le:‘Iată* legea jertfei de ispășire. Vita pentru jertfa de ispășire să fie înjunghiată înaintea Domnului în locul** unde se înjunghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt†.
Preotul* care va aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănânce, și anume să fie mâncată într-un** loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.
Oricine* se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt.
Dar să nu se mănânce nicio jertfă* de ispășire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispășirii în Sfântul Locaș, ci aceea să fie arsă în foc.