Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,

după cum^* ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la^** început și au ajuns slujitori ai Cuvântului,

am găsit^* și eu cu cale, preaalesule^** Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir^† unele după altele,

ca^* să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

În^* zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din^** ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisabeta.

Amândoi erau neprihăniți^* înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului.

N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă.

Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,

după obiceiul preoției, a ieșit la^* sorți să intre să tămâieze^** în Templul Domnului.

În^* ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară.

Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia și a stat în picioare la dreapta altarului^* pentru tămâiere.

Zaharia s-a^* înspăimântat, când l-a văzut, și l-a apucat frica.

Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei^* pune numele Ioan.

El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți^* se vor bucura de nașterea lui.

Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu^* va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă^** din pântecele maicii sale.

El^* va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.

Va^* merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”

Zaharia a zis îngerului: „Din^* ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevastă-mea este înaintată în vârstă.”

Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gavril^*, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună.

Iată că vei^* fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”

Norodul însă aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu.

Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a rămas mut.

După ce i s-au împlinit zilele^* de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea,

„iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi^* ia ocara dintre oameni.”

În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

la o fecioară logodită^* cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune^* ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul^** este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!”

Tulburată^* foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.

Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

Și^* iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune^** numele Isus.

El va fi mare și^* va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și^** Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

Va^* împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.”

Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?”

Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt^* Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul^** lui Dumnezeu.

Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună.

Căci^* niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.”

Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea.

Maria s-a sculat chiar în^* zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda.

A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei.

Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.

Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată^* ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.

Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”

Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește^* pe Domnul

și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

pentru că a privit^* spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi^** vor zice fericită,

pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine^*. Numele Lui este sfânt^**,

și îndurarea^* Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

El a arătat putere^* cu brațul Lui; a risipit^** gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.

A răsturnat^* pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți.

Pe^* cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale.

A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte^* de îndurarea Sa –

cum^* făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.”

Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu.

Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se^* bucurau împreună cu ea.

În^* ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu^*. Ci are să se cheme Ioan.”

Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”

Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.

Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan^*.” Și toți s-au minunat.

În clipa aceea^*, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu.

Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos^* al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.

Toți cei ce le auzeau le păstrau^* în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna^** Domnului era într-adevăr cu el.

Zaharia, tatăl lui, s-a^* umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis:

„Binecuvântat^* este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că^** a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său.

Și^* ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David,

cum^* vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime;

mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc!

Astfel^* Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,

potrivit jurământului^* prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim^* fără frică,

trăind înaintea Lui în^* sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre.

Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci^* vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui

și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în^* iertarea păcatelor lui;

datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime,

ca să^* lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”

Iar pruncul^* creștea și se întărea în duh. Și a^** stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.