Toți vameșii și păcătoșii se apropiau^* de Isus ca să-L asculte.

Și fariseii, și cărturarii cârteau și ziceau: „Omul acesta primește pe păcătoși și^* mănâncă cu ei.”

Dar El le-a spus pilda aceasta:

„Care^* om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea^** pierdută, până când o găsește?

După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri

și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi și le zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.’

Tot așa, vă spun că va fi mai^* multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de pocăință.

Sau care femeie, dacă are zece lei de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește?

După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei și zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.’

Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

El a mai zis: „Un om avea doi fii.

Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Și tatăl le-a împărțit averea.

Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea^* , ducând o viață destrăbălată.

După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă.

Atunci, s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.

Și-a venit în fire și a zis: ‘Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!

Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta

și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.»’

Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă^* departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.

Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și^* împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’

Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare.

Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim,

căci^* acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit.’ Și au început să se veselească.

Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.

A chemat pe unul din robi și a început să-l întrebe ce este.

Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.’

El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre.

Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.’

‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.

Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că^* acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.’”