Când s-au apropiat^* de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi

şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.

Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce faceţi lucrul acesta?’ să răspundeţi: ‘Domnul are trebuinţă de el.’ Şi îndată îl va trimite înapoi aici.”

Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară, lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.

Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?”

Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.

Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el.

Mulţi^* oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.

Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana^*! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!

Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana^* în cerurile preaînalte!”

Isus^* a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

A^* doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.

A zărit^* de departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.

Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

Au^* ajuns în Ierusalim şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.

Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa^* Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile’? Dar voi^** aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit^* cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot^** norodul era uimit de învăţătura Lui.

Ori de câte ori se însera, Isus ieşea din cetate.

Dimineaţa^*, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.

Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.”

Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Adevărat^* vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

De aceea vă spun că, orice^* lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi^* orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.

Dar dacă^* nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

S-au dus din nou în Ierusalim. Şi^*, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii

şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?”

Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Răspundeţi-Mi la ea şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!”

Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-aţi crezut?’

Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni…’”, se temeau de norod, căci toţi^* socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc.

Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim.” Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”