Atunci, nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au^* venit la Isus şi I-au zis:

„Pentru^* ce calcă ucenicii Tăi datina^** bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”

Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?

Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinsteşte^* pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine^** va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.’

Dar^* voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu»

nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.

Făţarnicilor^* , bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:

‘Norodul acesta^* se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Degeaba Mă cinstesc ei învăţând^* ca învăţături nişte porunci omeneşti.’”

Isus a chemat^* mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:

Nu^* ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”

Drept răspuns, El le-a zis: „Orice^* răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

Lăsaţi-i: sunt^* nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

Petru^* a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”

Isus a zis: „Şi^* voi tot fără pricepere sunteţi?

Nu înţelegeţi că orice^* intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară, în hazna?

Dar ce^* iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

Căci^* din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Isus^*, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.”

El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”

Drept răspuns, El a zis: „Eu^* nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”

Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei^* !”

„Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Isus^* a plecat din locurile acelea şi a venit lângă^** Marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut jos acolo.

Atunci^* au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit;

aşa că noroadele se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

Isus^* a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”

Ucenicii^* I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?”

„Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori.”

Atunci, Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ.

A luat^* cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit^** lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.

Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.

Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

În urmă^*, Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.