Atunci, niște farisei și niște cărturari din Ierusalim au^* venit la Isus și I-au zis:

„Pentru^* ce calcă ucenicii Tăi datina^** bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă.”

Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?

Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinstește^* pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine^** va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreșit cu moartea.’

Dar^* voi ziceți: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu»

nu mai este ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Și ați desființat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.

Fățarnicilor^* , bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:

‘Norodul acesta^* se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Degeaba Mă cinstesc ei învățând^* ca învățături niște porunci omenești.’”

Isus a chemat^* mulțimea la Sine și a zis: „Ascultați și înțelegeți:

Nu^* ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat și I-au zis: „Știi că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”

Drept răspuns, El le-a zis: „Orice^* răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

Lăsați-i: sunt^* niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

Petru^* a luat cuvântul și I-a zis: „Deslușește-ne pilda aceasta.”

Isus a zis: „Și^* voi tot fără pricepere sunteți?

Nu înțelegeți că orice^* intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna?

Dar ce^* iese din gură vine din inimă, și aceea spurcă pe om.

Căci^* din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Isus^*, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului.

Și iată că o femeie cananeancă a venit din ținuturile acelea și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.”

El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”

Drept răspuns, El a zis: „Eu^* nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”

Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței^* !”

„Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”

Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credința Ta! Facă-ți-se cum voiești.” Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Isus^* a plecat din locurile acelea și a venit lângă^** Marea Galileii. S-a suit pe munte și a șezut jos acolo.

Atunci^* au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui și El i-a tămăduit;

așa că noroadele se mirau când au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșesc, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

Isus^* a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lângă Mine și n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.”

Ucenicii^* I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?”

„Câte pâini aveți?”, i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei, „și puțini peștișori.”

Atunci, Isus a poruncit norodului să șadă pe pământ.

A luat^* cele șapte pâini și peștișorii și, după ce a mulțumit^** lui Dumnezeu, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului.

Au mâncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri.

Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii.

În urmă^*, Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie și a trecut în ținutul Magdalei.