După^* şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.

El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie stând de vorbă cu El.

Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”

Pe când^* vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta^** este Fiul Meu preaiubit, în^† care Îmi găsesc plăcerea Mea: de^†† El să ascultaţi!”

Când^* au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.

Dar Isus S-a apropiat, S-a^* atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”

Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.

Pe când coborau din munte, Isus^* le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi.”

Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare^* de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze^* din nou toate lucrurile.

Dar^* vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au^** făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi^† Fiul omului din partea lor.”

Ucenicii au înţeles atunci^* că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Când^* au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:

„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.

L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.”

„O, neam necredincios şi pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici, la Mine.”

Isus a certat dracul, care a ieşit din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Atunci, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

„Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă^* aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Pe^* când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.

Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

Când au ajuns^* în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”

„Ba da”, a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”

Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.

Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”