Isus a^* luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:

„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.

A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.

A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’

Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.

Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.

Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile^* sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.

Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici^* de ea.

Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’

Robii au ieșit la răspântii, au^* strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.

Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care^* nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit.

Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în^* întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.

Căci^* mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.’”

Atunci^*, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.

Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”

Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?

Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.

El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”

„Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați^* dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.

În aceeași^* zi, au venit la Isus saducheii, care^** zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

„Învățătorule, Moise^* a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’

Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.

La urmă, după ei toți, a murit și femeia.

La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.”

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți^* nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi^* ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

‘Eu^* sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.”

Noroadele care ascultau au^* rămas uimite de învățătura lui Isus.

Când^* au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

Și unul din ei, un învățător al Legii^*, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

Isus i-a răspuns: „‘Să^* iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’

Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.

Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să^* iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’

În aceste^* două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”

Pe^* când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:

„Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.

Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:

‘Domnul^* a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’?

Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”

Nimeni^* nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a^** îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.