După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:

„Ştiţi^* că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”

Atunci^*, preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa,

şi s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.

Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”

Când^* era Isus în Betania^**, în casa lui Simon leprosul,

s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

Ucenicilor^* le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?

Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.”

Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.

Pentru că^* pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe^** Mine nu Mă aveţi totdeauna.

Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.

Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

Atunci^*, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul^**, s-a dus la preoţii cei mai de seamă

şi le-a zis: „Ce^* vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.

Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

În^* ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?”

El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: ‘Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.»’”

Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.

Seara^*, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”

Drept răspuns, El le-a zis: „Cel^* ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.

Negreşit, Fiul omului Se duce după cum^* este scris despre El. Dar vai^** de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”

Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”

Pe când^* mâncau ei, Isus a^** luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta^† este trupul Meu.”

Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi^* toţi din el,

căci acesta^* este sângele Meu, sângele legământului celui^** nou, care se varsă pentru^† mulţi, spre iertarea păcatelor.

Vă spun^* că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până^** în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

După ce^* au cântat cântarea, au ieşit în Muntele Măslinilor.

Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi^* veţi^** găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate^† Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.’

Dar, după ce voi învia, voi^* merge înaintea voastră în Galileea.”

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.”

„Adevărat^* îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

Atunci^*, Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.”

A luat cu El pe Petru şi pe^* cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare.

Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare^* de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.”

Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat^*, zicând: „Tată^** , dacă este cu putinţă, depărtează^† de la Mine paharul acesta! Totuşi nu^†† cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!

Vegheaţi^* şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!”

S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.

I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.

Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”

Pe când^* vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului.

Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!”

Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Şi L-a^* sărutat.

Isus i-a zis: „Prietene^* , ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.

Şi unul^* din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci^* toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.

Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai^* mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că^* aşa trebuie să se întâmple?”

În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru şi învăţam norodul în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.

Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise^* prin proroci.” Atunci^**, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Cei ce^* au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.

Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul.

Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.

Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi^* martori mincinoşi. La urmă au venit doi^**

şi au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot^* să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.’”

Marele preot s-a sculat^* în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?”

Isus^* tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te^** jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”

„Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de^* acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând^** la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”

Atunci^*, marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.

Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat^*, să fie pedepsit cu moartea.”

Atunci^*, L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au^** pălmuit,

zicând: „Hristoase, proroceşte-ne^* cine Te-a lovit!”

Petru^* însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul!”

Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.”

Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.”

El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!”

Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba^* te dă de gol.”

Atunci, el^* a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul.

Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte^* ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.