Când s-a făcut ziuă, toți^* preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului^* Pilat din Pont.

Atunci, Iuda^*, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor

și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.”

Iuda a aruncat arginții în Templu și s-a^* dus de s-a spânzurat.

Preoții cei mai de seamă au strâns arginții și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.”

Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Țarina olarului”, ca loc pentru îngroparea străinilor.

Iată de ce țarina^* aceea a fost numită până în ziua de azi: „Țarina sângelui”.

Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au^* luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel,

și i-au dat pe ‘Țarina olarului’, după cum îmi poruncise Domnul.”

Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a^* întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”^**, i-a răspuns Isus, „sunt.”

Dar n-a răspuns nimic^* la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor.

Atunci, Pilat I-a zis: „N-auzi^* de câte lucruri Te învinuiesc ei?”

Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul.

La^* fiecare praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să slobozească norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei.

Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba.

Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?”

Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.”

Preoții^* cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: „Pe care din amândoi voiți să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții.

Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!”

Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat^* apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

Și tot norodul a răspuns: „Sângele^* Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.”

Atunci, Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele^*, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

Ostașii^* dregătorului au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor.

L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au^* îmbrăcat cu o haină stacojie.

Au^* împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”

Și scuipau^* asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap.

După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și^* L-au dus să-L răstignească.

Pe^* când ieșeau din cetate, au^** întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus.

Când^* au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățânii”,

I-au^* dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

După ce^* L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit^** hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorți.”

Apoi^* au șezut jos și-L păzeau.

Și^* I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.”

Împreună^* cu El, au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui.

Trecătorii^* își băteau joc de El, dădeau din cap

și ziceau: „Tu^*, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă^** ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”

Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau:

„Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El!

S-a^* încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’”

Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El Îi aruncau aceleași^* cuvinte de batjocură.

De la^* ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara.

Și pe la ceasul al nouălea, Isus a^* strigat cu glas tare: „Eli^** , Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”

Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut^* cu oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea.

Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”

Isus^* a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul.

Și îndată, perdeaua dinăuntrul^* Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat.

Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.

Sutașul^* și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele^* urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească.

Între^* ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.

Spre^* seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus.

El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.

Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in

și l-a^* pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat.

Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și ședeau în fața mormântului.

A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au dus împreună la Pilat

și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: ‘După^* trei zile voi învia.’

Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: ‘A înviat din morți!’ Atunci, înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”

Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți.”

Ei au plecat și au întărit^* mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.