Dacă poftesc* ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui.
În ziua aceea, veți ajunge de pomină*, veți boci** și veți zice: ‘S-a isprăvit! Suntem pustiiți cu desăvârșire! Partea de moștenire a poporului meu trece† în mâna altuia! Vai, cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmașului…!’”
De aceea nu vei avea pe nimeni care să întindă* frânghia de măsurat pentru sorțul tău, în adunarea Domnului.
Este Domnul atât de grabnic la mânie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra? „Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!
De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaș; voi răpiți mantaua de pe hainele celor ce trec liniștiți și n-au gust de război.
Voi izgoniți din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luați pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.
Sculați-vă și plecați, căci aici nu este odihnă* pentru voi, căci, din pricina spurcăciunii**, vor fi dureri, dureri puternice.
Te voi strânge* în întregime, Iacove! Voi strânge rămășița lui Israel, îi voi aduna ca pe niște oi dintr-un staul**, ca pe o turmă în pășunea ei, așa că va fi o mare zarvㆠde oameni.