Dacă poftesc* ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.
În ziua aceea, veţi ajunge de pomină*, veţi boci** şi veţi zice: ‘S-a isprăvit! Suntem pustiiţi cu desăvârşire! Partea de moştenire a poporului meu trece† în mâna altuia! Vai, cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului…!’”
De aceea nu vei avea pe nimeni care să întindă* frânghia de măsurat pentru sorţul tău, în adunarea Domnului.
Este Domnul atât de grabnic la mânie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra? „Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!
De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaş; voi răpiţi mantaua de pe hainele celor ce trec liniştiţi şi n-au gust de război.
Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu, luaţi pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor.
Sculaţi-vă şi plecaţi, căci aici nu este odihnă* pentru voi, căci, din pricina spurcăciunii**, vor fi dureri, dureri puternice.
Te voi strânge* în întregime, Iacove! Voi strânge rămăşiţa lui Israel, îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul**, ca pe o turmă în păşunea ei, aşa că va fi o mare zarvㆠde oameni.