Nimicitorul^* porneşte împotriva ta, Ninive; păzeşte^** cetăţuia! Ia seama la drum! Întăreşte-ţi coapsele! Adună-ţi toată puterea!…

Căci^* Domnul aşază iarăşi slava lui Iacov şi o face iarăşi ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jefuit^** jefuitorii şi le-au stricat butucii de vie…

Scuturile vitejilor săi^* sunt roşii, războinicii sunt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă şi suliţele se învârtesc.

Duruie carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe, parcă sunt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele…

El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri şi se gătesc de apărare…

Porţile de la râuri sunt deschise şi palatul se prăbuşeşte!…

S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte^* turturele şi se bat în piept.

Ninive era odinioară ca un iaz plin de apă… Dar iată-i că fug!… „Staţi! Staţi! Opriţi-vă!…” Dar niciunul nu se întoarce…

Jefuiţi argintul! Jefuiţi aurul! Acolo sunt comori nesfârşite, tot felul de bogăţii, de lucruri scumpe.

Este jefuită, pustiită şi stoarsă de tot! Inima^* îi e mâhnită, îi tremură genunchii^**, toate coapsele^† suferă şi toate feţele au^†† îngălbenit.

Unde este acum culcuşul^* acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umblau leul, leoaica şi puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni?

Leul sfâşia cât îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizuinile de pradă şi culcuşurile cu ce răpise.

„Iată^* că am necaz pe tine”, zice Domnul oştirilor. „În fum îţi voi preface carele de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din ţară şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi^**.”