„Când era tânăr Israel^*, îl iubeam şi am chemat^** pe fiul Meu^† din Egipt.

Dar, cu cât prorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe^* baalilor şi tămâie chipurilor idoleşti.

Şi totuşi Eu l-am învăţat^* pe Efraim să meargă şi l-am ridicat în braţe, dar n-au văzut că Eu^** îi vindecam.

I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul^* de lângă gură. M-am plecat spre ei şi le-am dat de mâncare^**.

Nu se vor mai întoarce în ţara^* Egiptului, dar asirianul va fi împăratul lor, pentru că n-au voit să se întoarcă^** la Mine.

Sabia va năvăli peste cetăţile lor, va nimici, va mânca pe sprijinitorii lor din pricina planurilor^* pe care le-au făcut.

Poporul Meu este pornit să se depărteze^* de Mine şi, dacă sunt chemaţi^** înapoi la Cel Preaînalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.

Cum^* să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ţi fac ca Admei^**? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima^† în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!

Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu^*, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să prăpădesc.

Ei vor urma pe Domnul ca pe un leu care va răcni^*, căci El Însuşi va răcni, şi copiii vor alerga tremurând de la apus^**.

Vor alerga tremurând din Egipt ca o pasăre şi din ţara Asiriei ca o porumbiţă^*. Şi-i^** voi face să locuiască în casele lor”, zice Domnul.

„Efraim^* Mă înconjoară cu minciuni şi casa lui Israel cu înşelătorii. Iuda este tot hoinar faţă de Dumnezeu, faţă de Cel Sfânt şi Credincios.