„Când era tânăr Israel^*, îl iubeam și am chemat^** pe fiul Meu^† din Egipt.

Dar, cu cât prorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe^* baalilor și tămâie chipurilor idolești.

Și totuși Eu l-am învățat^* pe Efraim să meargă și l-am ridicat în brațe, dar n-au văzut că Eu^** îi vindecam.

I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul^* de lângă gură. M-am plecat spre ei și le-am dat de mâncare^**.

Nu se vor mai întoarce în țara^* Egiptului, dar asirianul va fi împăratul lor, pentru că n-au voit să se întoarcă^** la Mine.

Sabia va năvăli peste cetățile lor, va nimici, va mânca pe sprijinitorii lor din pricina planurilor^* pe care le-au făcut.

Poporul Meu este pornit să se depărteze^* de Mine și, dacă sunt chemați^** înapoi la Cel Preaînalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.

Cum^* să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ți fac ca Admei^**? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima^† în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!

Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu^*, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să prăpădesc.

Ei vor urma pe Domnul ca pe un leu care va răcni^*, căci El Însuși va răcni, și copiii vor alerga tremurând de la apus^**.

Vor alerga tremurând din Egipt ca o pasăre și din țara Asiriei ca o porumbiță^*. Și-i^** voi face să locuiască în casele lor”, zice Domnul.

„Efraim^* Mă înconjoară cu minciuni și casa lui Israel cu înșelătorii. Iuda este tot hoinar față de Dumnezeu, față de Cel Sfânt și Credincios.